Afara, iar e frig, e ceata si pustiu,
De parca ceru-i plumburiu si greu ...
Iar sufletul meu singur parasit.
Trec nouri negrii ce apasa capul meu,
Durerea mea din suflet ea creste tot mereu.
Durerea mea e mare, e veche si adanca,
Pe chipul meu, pe ochii se-aseaza un val trist ...
Caci omul ce eram nu-l mai cunosc ca inainte,
Ce sprinten el era si ce voios, ce sanatos ...
Acum atat in viata cat si in vis totul e nou.
Mie sufletul si inima marcate pe viata,
Si-a lor durere nencetat o simt,
Caci drumul este zilnic tot mai greu ...
Ce mult as vrea sa trec in alta viata,
Fara acest om, de lut, pe care l-am iubit.
E totul trist si linistea este obositoare,
Da eu stiu bine, c-a existat trecutul ...
Dar el e rezolvat in SINGLE lui ISUS.
Ma- ntreb acum, cu sufletul la gura,
Mai este oare mult din asta trista noapte ...
J.G. RIVISH
[ comentează ] | legături similare |
( 5 / 9 )Fie NUMELE DOMNULUI binecuvintat deacum si pina in veac ! (Psalm 113:2)
[ comentează ] | legături similare |
( 4.8 / 12 )
... linistea de pe lac ...
1. Fiecare om cauta trairea cea mai intensa in secretul ascuns ...
2. Prieteniile ascunse apar la iveala numai in lumina ...
3. Omul intelept se concentreaza la descoperirea defectelor proprii, nu la defectele celor din jur...
4. Numai un om cu un caracter disciplinat, poate mentine ordinea ...
5. Intelepciunea si compasiunea sunt mai importante in viata unui om, decit banii si frumusetea ...
J.G. RIVISH
[ comentează ] | legături similare |
( 5 / 9 )II. Zaharia - un credincios necredincios
Al treilea lucru pe care-l observam la Zaharia este socanta sa lipsa de credinta. "Din ce voi cunoaste lucrul acesta? Fiindca eu sunt batran si nevasta-mea este inaintata in varsta" (Luca 1:18). (Observati ca despre un barbat se poate spune ca este "batran", dar despre o femeie poti spune doar ca este "inaintata in varsta"!).
Remarcati cat de "scandalizat" este ingerul de raspunsul lui Zaharia: "Eu sunt Gavril, care stau inaintea lui DUMNEZEU; am fost trimis sa-ti vorbesc si sa-ti aduc aceasta veste buna!"
Altfel spus: "Eu vin la tine din fata lui DUMNEZEU. La noi, DUMNEZEU spune si ... se face! Cum de indraznesti tu, un fir de praf al pamantului sa pui la indoiala cuvintele CELUI ATOTPUTERNIC !"
Inecat de necredinta, Zaharia se afla in randul altor credinciosi cu credinta pusa la incercare. Nu uitati de Avraam si de Sara. Aduceti-va aminte de reactia lor la primirea unei vesti asemanatoare.
Ca si in cazul lui Avraam si al Sarei, si in cazul lui Zaharia, DUMNEZEU procedeaza cu ingaduinta pedagocica. Pedeapsele hotarate de EL sunt lectii pline de intelepciune si de ... ironie. Nu uitati ca fiul lui Avraam avea sa fie numit Isaac, care tradus inseamna "fiul rasului." Numele ales de DUMNEZEU avea sa sune usturator in casa patriarhului. "Fiul rasului vino aici, fiul rasului fa cutare lucru ..."
In cazul lui Zaharia, pedeapsa pentru necredinta este parca si mai plina de ironica disciplinare in dragoste. DUMNEZEU spune: "Ai cerut un semn, de semne vei avea parte pana ce se va naste copilul!" si Zaharia a ramas mut chiar in clipa aceea: "Cand a iesit afara, nu putea sa le vorbeasca ... El le facea SEMNE intr-una si a ramas mut" (Luca 1:22). Ocara aceasta avea sa fie ridicata de peste Zaharia doar dupa nasterea copilului: "si au inceput sa faca semne tatalui sau, ca sa stie cum ar vrea sa-i puna numele. Zaharia a cerut o tablita de scris si a scris, zicand: ... " A scris, zicand ... I-a revenit vocea in momentul in care si-a asezat pe tablita propria declaratie de credinta: "Numele lui este Ioan" (dupa cuvintele ingerului).
Un neprihabit neascultat, un preot cu o problema, un credincios fara credinta. Ce invatam din toata aceasta intaplare cu Zaharia?
(va urma)
J.G. RIVISH
[ comentează ] | legături similare |
( 4.6 / 10 )Deci fiindca TU traiesti ... eu sunt ...
Si imi aduc aminte de jertfa de pe cruce
In suflet eu am marea bucuria de-a trai.
De n-ai fi TU ... oriunde eu m-as duce
Nu as traii fara de dorul dupa vesnicii.
Deci fiindca TU iubesti ... eu sunt iubit ...
Nu vad nimic ce-ar fi vreodata-n stare
Sa ma invete cum e "a iubi" fara jertfire,
De n-ai fi TU ... as fi ca orisicare,
Un om pierdut in ginduri si placere.
Deci fiindca esti LUMINA ... vad ...
De n-ai fi TU ... chiar soarele de-afara
N-ar incalzii pamintul nostru friguros,
Si-n sufletele noastre-ar fi iarna polara,
Iar duhul mi-ar fi rece, gindul neguros.
De n-ai fi TU adevaratul prieten ...
Prieteni multi sa am, chiar mii sa fie,
Sa fie plini de viata, veseli, vesnic darnici ...
Eu n-as cunoate-adevarata bucurie,
Si nici valoarea vietii, nici curajul de-a trai.
De n-ai fi TU ... adevarata APA VIE,
Chiar de-ar ploua o vara-ntreaga ...
Peste-un pamint uscat ca mine si-nsetat,
Sufletul meu, el ar tinji ca o Sahara-vara
Dorind un strop din HARU-TI minunat.
Dar TU esti viu ... TU dai valoare vietii,
Vietii de aici, si celei din vecii ...
Acum traiesc doar pentru ca existi in mine.
TU-ai fost prezent in zorii vietii
Si cu iubirea TA, TU sufletul-mi hranesti.
Traiasca DOMNUL SAVAOT ! MESIA !
Prin TINE am viata pururea bogata ...
Si linga pieptul TAU, eu in iubire cresc.
O, DOAMNE, umple-ma de TINE astazi ...
Cit mai traiesc, doersc mai mult, ISUS, sa te iubesc !
J.G. RIVISH
[ comentează ] | legături similare |
( 5 / 9 )Inainte Inapoi
Categoriii
